Nu-s caine de salon, ci maidanez Si bantui noaptea, ca un huhurez Sunt ruda cateilor de pripas Latram la unison, cu-n singur glas
Si lumea ma goneste “mars tu javra” Intinde curse pline cu otrava Ca ma intreb cu mintea mea de caine De ce otrava-n loc de-un colt de paine
Aud adesea un apelativ Ce-a devenit de-acum, lait-motiv Cand oamenii isi zic pe nume caini Spalandu-se astfel degrab'pe maini
E drept ca ne-adunam toti laolalta Puterea noastra-i inzecita-n haita Apelativul insa ne jigneste . Suntem mai buni ca oamenii, fireste
Ne mai infigem coltii-ntr-un picior Vecini cu zdrentarosul cersetor Batandu-ne pe-acelasi dumicat Cu blana uda, matu-nfometat
N-oi fi eu caine de salon, cu stil Dar sigur mai viteaz si mai abil Si nu ma dau pe cainii de salon Cu pedigree si-al lor faimos blazon
Chiar daca uneori sunt schiop ,sau ciut Sunt mai dascurcaret si de temut Ma striga ticalosul om “potaie” Amprenta mea dentara-i pe turloaie
Si il invat asa ,sa ia aminte Sa caute cu grija prin cuvinte Ca sunt si eu un suflet de catel Ce omului i-a fost mereu fidel
Dar ma pitesc pe fuga-ntr-un ungher Inspaimantat de latul de hingher Pus sa ma puna la un adapost De parca eu as crede, ca un prost
Si latru-n miezul noptii, dau din gura Sporovaind cu-o alta corcitura La ziua imi tin gura , ragusit Ca am vorbit pana am ispravit
In noapte bate ora, ceasu-n turla Un caine a urlat si inca urla Ca sa mai dormi, nu-i rost, caci un buldog Latra pornit, in loc de epilog
Eu vreau s-adorm in patul de mahon In seara asta insa,ghinion Toti cainii di-mprejur latra-n rastimp Iar eu ma rasucesc in pat, pe ghimpi
Dar n-ai ce-i face, asta-i viata lor Sa latre a-nvatat si-un caine chior Si stau in frig si ploi ,la datorie Sunt pazici buni si fara de simbrie
Si lumea ma goneste “mars tu javra” Intinde curse pline cu otrava Ca ma intreb cu mintea mea de caine De ce otrava-n loc de-un colt de paine
Aud adesea un apelativ Ce-a devenit de-acum, lait-motiv Cand oamenii isi zic pe nume caini Spalandu-se astfel degrab'pe maini
E drept ca ne-adunam toti laolalta Puterea noastra-i inzecita-n haita Apelativul insa ne jigneste . Suntem mai buni ca oamenii, fireste
Ne mai infigem coltii-ntr-un picior Vecini cu zdrentarosul cersetor Batandu-ne pe-acelasi dumicat Cu blana uda, matu-nfometat
N-oi fi eu caine de salon, cu stil Dar sigur mai viteaz si mai abil Si nu ma dau pe cainii de salon Cu pedigree si-al lor faimos blazon
Chiar daca uneori sunt schiop ,sau ciut Sunt mai dascurcaret si de temut Ma striga ticalosul om “potaie” Amprenta mea dentara-i pe turloaie
Si il invat asa ,sa ia aminte Sa caute cu grija prin cuvinte Ca sunt si eu un suflet de catel Ce omului i-a fost mereu fidel
Dar ma pitesc pe fuga-ntr-un ungher Inspaimantat de latul de hingher Pus sa ma puna la un adapost De parca eu as crede, ca un prost
Si latru-n miezul noptii, dau din gura Sporovaind cu-o alta corcitura La ziua imi tin gura , ragusit Ca am vorbit pana am ispravit
In noapte bate ora, ceasu-n turla Un caine a urlat si inca urla Ca sa mai dormi, nu-i rost, caci un buldog Latra pornit, in loc de epilog
Eu vreau s-adorm in patul de mahon In seara asta insa,ghinion Toti cainii di-mprejur latra-n rastimp Iar eu ma rasucesc in pat, pe ghimpi
Dar n-ai ce-i face, asta-i viata lor Sa latre a-nvatat si-un caine chior Si stau in frig si ploi ,la datorie Sunt pazici buni si fara de simbrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu