joi, 7 octombrie 2010

Poezia "Canina" - by Eland Mihaela

Nu-s caine de salon, ci maidanez Si bantui noaptea, ca un huhurez Sunt ruda cateilor de pripas Latram la unison, cu-n singur glas
Si lumea ma goneste “mars tu javra” Intinde curse pline cu otrava Ca ma intreb cu mintea mea de caine De ce otrava-n loc de-un colt de paine
Aud adesea un apelativ Ce-a devenit de-acum, lait-motiv Cand oamenii isi zic pe nume caini Spalandu-se astfel degrab'pe maini
E drept ca ne-adunam toti laolalta Puterea noastra-i inzecita-n haita Apelativul insa ne jigneste . Suntem mai buni ca oamenii, fireste
Ne mai infigem coltii-ntr-un picior Vecini cu zdrentarosul cersetor Batandu-ne pe-acelasi dumicat Cu blana uda, matu-nfometat
N-oi fi eu caine de salon, cu stil Dar sigur mai viteaz si mai abil Si nu ma dau pe cainii de salon Cu pedigree si-al lor faimos blazon
Chiar daca uneori sunt schiop ,sau ciut Sunt mai dascurcaret si de temut Ma striga ticalosul om “potaie” Amprenta mea dentara-i pe turloaie
Si il invat asa ,sa ia aminte Sa caute cu grija prin cuvinte Ca sunt si eu un suflet de catel Ce omului i-a fost mereu fidel
Dar ma pitesc pe fuga-ntr-un ungher Inspaimantat de latul de hingher Pus sa ma puna la un adapost De parca eu as crede, ca un prost
Si latru-n miezul noptii, dau din gura Sporovaind cu-o alta corcitura La ziua imi tin gura , ragusit Ca am vorbit pana am ispravit
In noapte bate ora, ceasu-n turla Un caine a urlat si inca urla Ca sa mai dormi, nu-i rost, caci un buldog Latra pornit, in loc de epilog
Eu vreau s-adorm in patul de mahon In seara asta insa,ghinion Toti cainii di-mprejur latra-n rastimp Iar eu ma rasucesc in pat, pe ghimpi
Dar n-ai ce-i face, asta-i viata lor Sa latre a-nvatat si-un caine chior Si stau in frig si ploi ,la datorie Sunt pazici buni si fara de simbrie


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu